Atacurile de panică şi anxietatea

1.    Definirea atacurilor de panică:

 Ce este un atac de panică?

Atacul de panică este un acces brusc de frică intensă (stare afectivă caracterizată prin neliniște psihomotorie, teamă nedeslușită, fără obiect) care cauzează simptome îngrijorătoare, dar care nu amenință viață: bătăi accentuate ale inimii, dificultatea respirației, sentimente de pierdere a controlului sau de moarte iminentă. În mod obișnuit, durează de la 5 la 20 minute și poate fi cauzat de circumstanțe stresante sau poate apărea pe neașteptate. Atacul de panică survine atunci când acest sistem reacționează exagerat sau când nu este necesar. În timpul atacului de panică, sistemul nervos reacționează ca atunci când se are de a face cu o situație amenințătoare de viață. Acest răspuns cauzeaza simptome fizice și sentimente îngrijorătoare.

Cum pot recunoaște un atac de panică?

Atacurile de panică încep de multe ori dintr-o dată și fără avertisment. Din momentul în care încep, își ating punctul de maxima intensitate în 10 minute și durează aproximativ 30 de minute.

Un atac de panică se manifestă printr-o serie de simptome fizice și cognitive:

•  palpitații, bătăi puternice și/sau accelerate ale inimii
•  transpirații
• valuri de căldură sau de frig
•   amorțeală, furnicături în corp
• tremurături sau frisoane
•  senzație de sufocare sau de nod în gât
•  respirație îngreunată sau senzația de tăiere a respirației
• presiune, disconfort sau durere în piept
•   greață, diaree sau alte probleme cu stomacul
• senzație de amețeală, de rău, de pierdere a echilibrului sau de leșin
• senzație de irealitate, de a fi în afara corpului sau senzația că ceea ce se petrece este ciudat, neobișnuit

• teama de a muri
• teama de a pierde controlul sau de a înnebuni.

Durata unui atac de panică este de aproximativ 20-30 minute, iar intensitatea sa crește treptat și atinge un nivel maxim în aproximativ 10 minute.

 2.    Definirea anxietății:

 Ce este anxietatea?

Anxietatea poate fi descrisă ca o stare afectivă vagă, difuză, de neliniște, de apăsare, de tensiune, de îngrijorare, de teama nemotivata, fără un obiect precizat sau disproporționată cu factorii obiectivi care o determină. În mod categoric, este dătătoare de disconfort psihic.

Sentimentele dominante sunt de insecuritate, de teamă, anticipând abandonul, pedepsirea, producerea unor accidente, a unor nenorociri sau catastrofe. Imaginația este foarte productivă în scenarii care nu pot fi nici eliminate, nici ignorate.

 Cum se manifestă?

Atunci când, în preajma noastră, apare un pericol (de exemplu, un șarpe sau un prădător), în creierul nostru se produce o serie de lucruri:

- toată atenția se focalizează pe pericol, orice altă activitate e fie întreruptă, fie realizată „în regim de avarie”;

- creierul (în particular, o zonă specifică din creier, numită amigdală) intră într-o stare de hipervigilenţă. Această stare stimulează secreția de neurotransmițători, care fac să ne bată inima cu putere, să ne tensioneze corpul, să asimilăm mai mult oxigen. Pe scurt, ne pregătește pentru reacția de fugă sau luptă, în faţa pericolului;

- comportamentul devine mult mai prudent și tindem să ne îndepărtăm, să ocolim, să evităm zona periculoasă.

Semnele și simptomele anxietății generalizate pot varia în combinație și severitate.

Simptomele anxietății generale sunt:

• agitație şi nerăbdare
• senzație de nod în gât
• agitație și nerăbdare
• senzație de nod în gât
• oboseală, stare de slăbiciune
• dificultăți în concentrare, senzația de „cap gol” sau de „vid mintal”
• stare de nervozitate sau iritabilitate
• tensiune musculară sau stare de încordare
• tulburări de somn (dificultăți în a adormi, trezit în mijlocul nopții, trezit devreme dimineața, somn excesiv) sau somn neodihnitor
• preocupare exagerată pentru lucruri cotidiene, obișnuite sau pentru subiecte minore.

Formele anxietății apar, cel mai adesea, în variate combinații și se convertesc unele în altele.

Caracteristici anxietății sunt următoarele:

a) caracteristici fiziologice:

1. hipervigilenţă și tensiune musculară
2. respirație rapidă și neregulată
3. palpitații
4. tremurături, greață, senzație de leșin, diaree, gură uscată
5.  transpirație.

b) caracteristici cognitive:

1. atenție hiperfocalizată pe „pericole”
2. raționamente neîntemeiate pe date sau pe logică
3. predicții catastrofice
4. sentimentul că îți pierzi controlul și că vei înnebuni

c) caracteristici comportamentale:

1. evitarea situațiilor sau a comportamentelor considerate periculoase
2. efectuarea repetitivă a unor comportamente care induc senzația de siguranță.

Anxietatea înseamnă trăirea conștientă a tuturor acestor fenomene care au loc la nivel fiziologic, cognitiv și comportamental.

De ce devenim tensionați și anxioși?

Anxietatea este un răspuns multidimensional la stimulii din mediul persoanei sau stimulii interni rezultați din combinarea proceselor psihologice individuale cu cele biologice generale. Ea poate fi un răspuns fizic la stres, poate fi rezultat al interpretării proprii din perspectiva personalității sau poate fi un efect al unor boli sau medicații (inclusiv consumul de droguri).

•  Efectul evenimentelor stresante de viață
• Efectul personalității
• Efectul unor boli sau medicației

  Soluţii pentru a scăpa de anxietate:

Este important ca persoanele care se confruntă cu anxietatea să înțeleagăfaptul că ele nu sunt o boală psihică. Este important ca ele să aibă încredere în abilitatea lor șiîn a-și asuma responsabilitatea de a depune efort în acest sens. Psihoterapeutul este persoana de suport, care, prin strategii specifice ajută la depășirea stărilor și oferă susținere șiîncredere în procesul vindecării.

Anxietatea se înlătura cu multă mișcare fizică.

Practicând tehnici de relaxare vei scapă de anxietate.